Europa –
Pentru a ne înțelege mai bine
am învățat cîteva din limbile tale,
dar tu nici măcar n-ai încercat să-mi pronunți numele corect.

La prima noastră întîlnire
am rîs în hohote – cum obișnuiau oamenii mei,
apoi am urlat de durere – cum obișnuiam,
dar tu m-ai avertizat
că aici după orele 22 orice sunet este considerat zgomot.

Europa –
m-ai surprins cum am făcut-o eu însămi,
am devenit mai palidă și mai blondă decît tine,
am ajuns să mă simt în apele mele cînd țip la protestele tale
împotriva celor pe care nu i-am ales.

În nopțile bărbaților tăi cu ochi albaștri, cu sânge albastru, cu pașapoarte roșii,
ți-am văzut visul,
dar diminețile tale nu mi-au aparținut niciodată, Europa.
Ai făcut dragoste cu mine, dar mîna nu mi-ai cerut-o.

Europa –
Ai așteptat poveștile celor o mie și una de nopți,
dar din întunericul copilăriei mele
plin de bombardamente și țipete de război
nu mi-am putut aduce aminte niciuna...

Copiii dinăuntrul meu au crescut...
Soldații dinăuntrul meu sunt epuizați...
Călătorii dinăuntrul meu s-au rătăcit definitiv...
Am venit să mă așez pe genunchii tăi și să fiu nimeni,
să mă liniștesc o vreme...

Europa –
Inima mea e mai grea decît aceste 56 de kg pe care le vezi,
dar dacă de inima mea nu-ți pasă,
atunci nu-mi jindui nici corpul.

_Tradus de Dumitru Fanfarov și Alex Cosmescu